Project Description

”Totul a inceput cu vis de copil mic care dupa ani si ani de strofocari a inceut usor usor sa prinda contur. Aveam 10 ani cand am inceut sa visez ca poate intr-o zi o sa detin o afacere proprie. Anii trec, am ajuns la facultate dar in tot acest timp ma gandeam cand o sa-mi pot urma visurile si mi-am dat seama ca ma constrang singur ci nu societatea ma constrange, doar isi impune un punct de vedere solid (scoala, facultate, servici, datorii, partenera, copii, pensie) dar nu inseamna ca trebuie eu sa urmez asta si pot sa incep sa lucrez la dezvoltarea mea persoanala si la visul de a-mi lasa amprenta pe lumea pe care am pasit.

Anul 3 de facultate plin de restante si intrebandu-ma ce fac cu viata mea si ce scop am pe pamantul acesta si am inteles ca nu pot sa merg in viata legat la ochi si cu castile in urechi si asa am realizat unde ma aflu si de unde plec, chiar daca nu stiam drumul din fata mea. La scurt timp dupa, m-a sunat un amic si m-a intrebat daca vreau sa particip la un curs pentru a deveni antreprenor, organizat de o asociatie pe fonduri europene, si am zis ce am de pierdut si ca trebuie sa plec din locul in care sunt. Am terminat cursul cu succes si la final ni s-a transmis ca putem sa depunem un proiect pentru a fi finantata afacerea pe care o dorim. In momentul acela nu imi doream o afacere specifica si mai degraba sa plec din locul de unde  eram atunci in viata mea, dupa care mai tarziu sa realizez ca facand acel pas m-a facut ca in ziua de astazi sa-mi doresc mai mult de la mine. Depun un proiect in care eram destul de increzator ca o sa primesc finantarea, dar asta nu schimba faptul ca in acelasi timp imi era o frica de nedescris, doar ca trebuia sa invat sa o accept, ca exista si sa merg mai departe. Am reusit sa fiu acceptat de comisia de proiecte cu un punctaj de 88; am ramas cateva momente in soc, nu doar ca am fost acceptat, ca a fost si primul proiect din zona mea, si dintr-o data am inceput sa plang de fericire, pana in momentul acela nu mai fusesem primul la nimic in viata mea.

Sarim cateva luni in fata si trecem peste perioada de practica si deschiderea firmei, ajungem in momentul in care observi ca au intrat in cont 34000 euro si realizezi atunci ca trebuie sa te responsabilizezi cu totul, nu mai e o joaca acum si o maturizare necesara si obligatorie. Totul mergea struna primele 3 luni si nici nu avea de ce sa fie diferit. Era inceputul, aveam bani, energie si scop dar problema era ca nu aveam experienta atunci, asta nu m-a oprit, iti dai seama, dar am facut multe greseli pe care acum sigur nu le-as mai face, incepand de la contabilitate pana la client propiu-zis.

Suntem acum in luna a 3-a din proiect, avem echipamente, angajati si motivatie dar nu avem munca, atunci realizez ca nu e totul roz si eu inconstient, m-am nisat pe lucrari de calitate si nu e rau, dar urma sa aflu ca in constructii majoritatea lucreaza foarte ieftin si prost calitativ. In momentul acela competitia mea se micsora dar era mai puternica fiindca doar firmele mari aveau puterea sa faca calitate la un pret mai mic, fata de mine care puteam sa fac calitate dar nu puteam sa sustin un pret mic. A durat ceva timp pana am reusit sa iau o lucrare dar nu inseamna ca am podus mult, ba chiar uneori am ajuns si pe minus, nu m-a oprit asta din a invata si a cauta lucrari mai profitabile. Trec lunile caut si caut lucrari dar nimic, fiind la inceput nici nu am cunostintele necesare sa pot sa gasesc lucrari la pret bun. Deja venea iarna, lucrarile se imputineau si grija mea crestea deoarece majoritatea lucrarilor se gasesc din vara-toamna dar ghici ca nici aici nu am avut succes de a gasi o lucrare, colac peste pupaza noul an 2020 incepe cu covid si sansele mele de a face ceva se reduc la 0 barat. In momentul acela incepusem sa disper dar norocul meu era ca am prevazut in proiect aproape un an de platirea salarilor si puteam sa ma relaxez relativ.

Ajungem in aprilie si incep sa se mai dea drumu la restrictii, imi dau seama ca trebuie neaparat sa ma mobilizez ca in vara sa incep puternic constructile dar intre timp usor usor incep sa am probleme cu angajatii si incep sa plece unu cate unu. Dupa o echipa de 7 persoane ajung sa am 2 persoane. Care e problema intrebi acum, pai fata de anul trecut unde nu gaseam lucrari acum ghici ca am inceput sa gasesc dar nu aveam oameni sa pot sa le finalizez, ironic pot spune. In sinea mea plangeam ca nu stiam ce sa mai fac, totul parea peste puterile mele si in exterior eram ca o stana de piatra ca nu sunt genul sa ma plang in stanga si in dreapta, plus ca intr-o negociere nu puteam sa par vulnerabil.

Nu am fost singur in procesul acesta, l-am avut pe tatal meu cu experienta in domeniu pentru a ma ghida dar nu schimba cu nimic faptul ca ma simteam legat la maini si la picioare si mai era si unu intr-un colt care radea de mine ca nu pot sa ma misc, dar nu trebuie sa ma opreasca o baiera impusa de mine. Din acel moement am inceput usor usor sa ma relaxez si sa gandesc ca va fi bine. Mi-a venit de 1000 de ori sa renunt dar era ceva in mine care imi spunea ca pot sa merg mai departe si am mers cu capul sus si inainte. Am inceput sa gasesc si oameni calificati si usor usor am mai gasit o lucrare, doua, pana cand am intrat in anul 2021 si pot sune ca inceput cu bine. Urmeaza sa iau o lucrare mare cu pretul de care am nevoie si la o calitate foarte buna.

Pot spune ca pentru mine anul 2021 este anul meu si asta este doar inceputul, eu sunt singurul care isi poate pune piedici si singurul care le poate depasi si cu fiecare experienta devin din ce in mai bun si increzator.”